Dan Cristian Popescu - declaratie politica - revizuirea articolului 152

Parlamentul Romaniei 

Camera Deputatilor

Declaratie politica

18 iunie 2013

Revizuirea articolului 152 din Constitutie 

Doamnelor si domnilor deputati,

Am primit din partea unor reprezentanti ai societatii civile textul unei petitii ce a fost adresata Comisiei pentru revizuirea Constitutiei, petitie ce nu a primit din partea Comisiei si a presedintelui acesteia niciun raspuns. Semnatarii ei cer, in mod indreptatit, sa fie luate in consideratie numeroasele amendamentele depuse la Forumul Constitutional de catre asociatii non-guvernamentale sau simpli cetateni, referitoare la revizuirea articolului 152, in ceea ce priveste referinta la forma de guvernamant. 

Acest articol prevede la aliniatul (1) ca "Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii." 

Este inacceptabil ca, la 23 de ani de la caderea comunismului, regimul criminal care a adus cu el si a impus romanilor de pe tancurile sovietice republica, sa mai existe o astfel de interdictie in perpetuitate a modificarii formei de guvernamant republicane. Va reamintesc ca pe 18 decembrie 2006, de la aceeasi tribuna de la care va vorbesc astazi, actualul presedinte al republicii a declarat si condamnat regimul comunist ca fiind ilegitim şi ilegal. Asa cum spun cei care semneaza petitia, "un articol care eternizeaza republica ar fi fost poate justificat daca, inainte de a fi fost introdus in Constitutie, ar fi fost explicat si votat in mod expres de cetateni. Dar poporul roman nu a votat niciodata, intr-un referendum, forma de guvernamant." 

Romanii si-au recastigat, in 1989, dreptul de a alege singuri daca isi doresc republica sau monarhie, dreptul de a-si stabili singuri propria identitate si de a corecta erorile trecutului. Limitarile constitutionale, din acest punct de vedere, nu fac decat sa contrazica un alt articol al Constitutiei, articolul 2, care in aliniatul (1) spune clar: "Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum." 

Dan Cristian Popescu 

Deputat Forta Civica

Membru in Consiliul Consultativ al Initiativei Romania Liberala

Comisia de revizuire a Constitutiei ignora vocea societatii civile.

Preiau de pe site-ul pesurse.ro textul petitiei pe care am depus-o ieri la Parlament, alaturi de prietenii mei de la Clubul Bloggerilor Liberali, Bogdan Duca, Dan Marcu si Kaitar Istvan Janos. Petitia a fost scrisa de Alina Marian, iar Aida Minerva Tanasescu s-a ocupat de strangerea a catorva sute de semnaturi in doar cateva zile.

Cauza petitiei noastre a strans, de asemenea, mii de solicitari pe site-ul Forumului Constitutional, solicitari ce nu au fost nici macar luate in consideratie, in niciun caz discutate sau dezbatute. Petitia va fi citita  in Parlament saptamana viitoare.

Comisiei pentru revizuirea Constitutiei, Domnului Presedinte al Comisiei pentru revizuirea Constitutiei, Crin Antonescu. 

1. Semnatarii acestei petitii sunt cetateni care, asistand cu ingrijorare la procesul de dezbatere a propunerilor de revizuire din Comisia de Revizuire a Constitutiei si in Forumul Constitutional, au decis sa isi exprime dezaprobarea nu numai fata de acest proces, dar si fata de continutul unor propuneri care au primit girul Comisiei pana in acest moment si care afecteaza grav principiile care stau la baza democratiei in tara noastra.

2. Procedural, ceea ce am constatat pana acum este o tratare superficiala, cu dispret suveran, a dreptului cetatenilor de a participa activ si semnificativ in dezbaterile amendamentelor constitutionale. Intrucat "dezbaterile" se desfasoara intr-un ritm fulgerator si fara sa se ia in seama nici o propunere a societatii civile referitoare la institutiile statului, este evident ca totul a fost deja hotarat de mult. Din punctul de vedere al fondului, am constat ca se submineaza fundatia democratiei, si anume principiul ca structurile statului trebuie sa fie in serviciul poporului roman suveran. O strategie de subminare sistematica a suveranitatii poporului roman este evidenta in varianta actuala a Constitutiei revizuite asa cum a fost votata de Comisie. Noi am luat cunostiinta de faptul ca se vor face reprezentari punctuale asupra acestor arii contencioase de catre alte parti interesate si, in contextul suveranitatii, dorim sa va atragem atentia in aceasta petitie in particular asupra Articolului 152(1), intitulat "Limitele revizuirii".

3. Articolul 152 a fost tratat superficial de catre Forumul Constitutional in raportul sau si inca nu a fost luat in discutie de catre Comisie. Acest articol prevede la alineatul (1) ca "Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii."
4. Noi afirmam cu toata deferenta ca este, din perspectiva Constitutiei insasi, inacceptabil sa existe o interdictie in perpetuitate a modificarii formei de guvernamant republicane. Nimic in istoria tarii nu justifica o interdictie de acest fel, toti regii Romaniei fiind incontestabili promotori ai progresului social, politic si statal. Cu respect, in opinia noastra, este exact forma de guvernare republicana cea care a creat conditiile ruinei economice, politice si de imagine a Romaniei.

5. Textul original al Articolului 152 propus de Comisia de Redactare a Constitutiei s-a referit la "forma democratica de guvernamant". Ulterior, in dezbaterile din Adunarea Constituanta, aleasa in urma alegerilor din data de 20 mai 1990, s-a votat schimbarea cuvantului "democratica" in "republicana". De mentionat ca, in dezbaterile respective, au fost invocate, ca argumente in favoarea eternizarii republicii, "episodul Carol II" si, paradoxal, dictaturile lui Dej si Ceausescu. In acest fel, s-au justificat eliminarea cuvantului care ar fi permanentizat principiile statului democratic si inlocuirea sa cu "republica" tocmai prin exemplul toxic al exponentilor republicii totalitare. Istoria constitutionala a acestui articol este, prin urmare, ea insasi marturie a strategiei mostenitorilor comunismului de a lua toate masurile necesare pentru a-si consolida puterea pentru decade, daca nu secole, de acum incolo.

6. Un articol care eternizeaza republica ar fi fost poate justificat daca, inainte de a fi fost introdus in Constitutie, ar fi fost explicat si votat in mod expres de cetateni. Dar poporul roman nu a votat niciodata, intr-un referendum, forma de guvernamant. Republica a fost introdusa illegal, sub santaj sovietic, printr-un decret emis de comunisti dupa asa-zisa abdicare a Regelui Mihai I fara respectarea prevederilor Constitutiei in vigoare la acea data. Tot ce a urmat dupa acel moment a fost viciat de aceste nereguli fundamentale.
7. Referinta la "forma republicana de guvernamant" din Art 152(1) in actuala Constitutie reprezinta un instrument prin care se doreste permanentizarea structurilor imaginate in anii 1990-1991 de catre adunarea constituanta, girata de Frontul Salvarii Nationale. Eternizarea republicii intr-un articol care enumera deziderate cu adevarat legitim - eterne, cum ar fi independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, integritatea teritoriala, sau independent justitiei, a fost facuta, in opinia noastra respectuoasa, printr-o manevra fraudulenta, care a manipulat si exploatat efectele educatiei comuniste asupra mentalitatii oamenilor de rand, intr-o epoca rusinoasa a urii fata de partidele istorice si intelectuali, caracterizata prin violentele fizice din timpul mineriadelor.


8. Adresam un apel aceastei Comisii de a corecta aceasta ilegalitate si eroare istorica prin inlocuirea cuvantului "republicana" din sintagma "forma de guvernamant republicana", cu cuvantul "democratica". Este timpul ca noi si urmasii nostri sa fim in sfarsit liberi, dupa 65 de ani, sa ne alegem forma de guvernamant.

Marius Oprea si Calin Popescu Tariceanu despre situatia din PNL

Avem doua interviuri interesante azi. Unul in Romania Libera, al lui Marius Oprea, unul in Adevarul, al lui Calin Popescu Tariceanu.

Citez cateva fragmente:

Din unele declaraţii recente rezultă că nu aveţi cele mai cordiale relaţii cu PNL. V-aţi pus problema să plecaţi din partid?

Marius Oprea: Da. Mai ales după ce am câştigat un lung proces cu unul dintre liderii partidului, Mircea Moloţ, preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, pe care ­l-am dovedit că a fost informator al Securităţii. După lege, Moloţ ar trebui condamnat ­pentru fals şi uz de fals în declaraţii – el afirmând că nu a colaborat cu Securitatea. Dar rămâne în continuare unul dintre liderii partidului, singurele „calităţi“ care îl recomandă fiind acelea de om de casă al lui Dan Radu Ruşanu şi de fost informator al Securităţii. Dar m-am gândit să dau „şansa“ conducerii partidului de a mă exclude ei. Aştept plin de curiozitate să fiu pus la zid. Vina este a mea că am afirmat despre Moloţ, cu dovezi clare, că a fost informator, şi nu a lui, că a minţit partidul. De altfel, o mai veche rezoluţie a PNL-ului spune că li se retrage sprijinul politic celor dovediţi că au colaborat cu Securitatea. La Moloţ nu se aplică, pentru că aşa vrea Ruşanu.

Cum comentaţi decizia de excludere a lui Andrei Chiliman, Diana Tuşa şi Vlad Moisescu? 

Călin Popescu Tăriceanu: Se va regreta multă vreme decizia de îndepărtare a unor oameni care şi-au adus contribuţia statornică, îndelungată şi fidelă pentru ideile şi valorile liberale sau pentru refacerea PNL. E un capitol pe care nu vreau să îl dezvolt foarte mult. E întotdeauna neplăcut când vorbim despre demitere, excluderi. Un partid mare, modern, democratic nu recurge la astfel de măsuri.

Cum vi s-a părut dezbaterea din partid care a dus la excluderea acestora? 

Regret foarte mult situaţia în care ne aflăm. Eu cred că, dacă PNL se confruntă cu o problemă,  ideea de a-i critica pe cei care spun că avem probleme este un reflex nefericit. Eu am spus că avem o problemă, dar problema nu este Andrei Chiliman sau cei care au fost daţi afară. Problema pe care noi o avem ţine de raporturile noastre cu PSD în USL, de concurenţa inerentă în care suntem, chiar dacă suntem  parteneri şi mai ales de orizontul de timp când nu vom mai fi împreună în USL. În momentul de faţă, sondajele de opinie arată că PNL în cel mai bun de caz este într-o stagnare, dacă nu într-o pierdere de viteză. În cazul în care coabitarea în cadrul USL va însemna o posibilă eroziune a PNL, desigur că trebuie să luăm măsuri pentru a ne restabili percepţia şi imaginea în opinia publică.

PNL vrea un "sef al statului"?

Calin Popescu Tariceanu: 

"Documentul care a fost prezentat în mapă, sub titlul de 'Rezoluţie privind viziunea PNL asupra revizuirii Constituţiei', are cel puţin o formulare care pe mine mă pune pe gânduri. Şi anume, la capitolul IV, este scris că 'preşedintele este şeful statului'. 

Vreau să atrag atenţia că această formulă nu este în Constituţia actuală, dar este extrem de des folosită de actualul preşedinte, căruia îi place să se creadă şeful statului. Ei bine, preşedintele României nu trebuie să fie şeful statului, pentru că, dacă el rămâne şeful statului sau consacrăm această formulă, atunci garantăm că ceea ce s-a întâmplat până acum se va repeta în viitor." 

Nu am vazut respectiva rezolutie dar, daca e asa cum spune Calin Popescu Tariceanu, e grav. Nici macar Basescu nu a reusit sa impuna oficial, in Constitutie, aceasta sintagma. Si nici pesedistii.  O va impune oare tocmai un partid liberal? Asta sugereaza, din start, dorinta intaririi prerogativelor presedintelui. 

Despre Demnitate: "Numai Securitatea vrea Republică"

Prietenul nostru, autorul blogului "Despre Demnitate", mi-a trimis astazi un articol pe care va invit sa il cititi. Veti gasi in el si alte argumente in favoarea Monarhiei, in plus fata de cele pe care probabil le stiti:

"Monarhie vs. Republică este una dintre cele mai false dezbateri din spațiul public din România. Se invocă argumente și de o parte și de alta, argumente emoționale din partea monarhiștilor sau importate din istoria altor țări din partea așa-zișilor republicani. Dacă România a avut multă vreme un model politic în Franța, în ceea ce privește experiența monarhiei nu avem nici o legătura cu această țară. Într-adevăr, ce diferență mai mare s-ar putea vedea decât între instaurarea republicii în Franța față de instaurarea republicii în România?

În 1789, monarhia absolutistă franceză este înlăturată de o revoluție care va influența vreme de sute de ani gândirea politică din întreaga Europă. Practic, în afară de aristocrație, toate categoriile sociale s-au aliat pentru a instaura un regim politic care să trateze cetățenii într-un mod echitabil. Așa cum funcționa monarhia franceză, decuplată de problemele națiunii, incapabilă să se reformeze pentru a-și conduce poporul în secolul XIX care tocmai bătea la ușă, instituția expirase, nu mai avea nici o credibilitate. Astfel, regele Louis XVI este executat, monarhia este eliminată sângeros de către lumea cea nouă a unui radicalism care a făcut posibilă apariția stângii politice.

În 1947, monarhia era înlăturată din România cu forța de către niște teroriști comuniști impuși de URSS. Ce discuție de principii ar putea fi invocată în acest caz? Abuzase monarhia de putere și devenise caducă? Nicidecum. Cauzase monarhia un dezastru economic? Nici vorbă. Dacă populația României s-ar fi răsculat și ar fi demonstrat în piețele tuturor orașelor împotriva monarhiei, așa cum a făcut-o în 1989 împotriva comunismului, atunci da, s-ar fi putut discuta astăzi, la rece, în cel mai rațional mod, despre beneficiile și defectele republicii sau ale monarhiei.

Neseriozitatea discursului republican începe atunci când se aruncă la gunoi principiile și încep reproșurile la adresa Regelui Mihai I. Din păcate, în România, atacul la persoană ține loc, de prea multe ori, argumentelor logice. Fiind vorba de o monarhie constituțională, regele nu poate fi creditat cu reforme economice sau sociale, acestea fiind mai degrabă apanajul guvernului. Există cel puțin două decizii politice extrem de importante luate de regele Mihai I. În primul rând este vorba de înlăturarea de la putere a mareșalului Ion Antonescu într-un context în care menținerea alianței cu Germania lui Hitler garanta României un teatru de război sângeros vreme de luni și luni de zile. Cu Antonescu sau nu, comunismul ar fi fost instaurat de către sovietici exact în aceeași formă. Dar cu Antonescu rezistând de partea lui Hitler, țara noastră ar fi fost o ruină la sfârșitul războiului. Fără mareșal, luptele pe teritoriul românesc au durat mai puțin de două luni. A doua decizie a fost greva regală, atunci când regele nu a vrut să mai semneze nici un act emis de guvernul lui Petru Groza, ca răspuns la abuzurile față de democrație pe care comuniștii le comiteau zi de zi.

Cu toate acestea, reproșul cel mai amar pe care-l fac republicanii regelui Mihai este tocmai abdicarea. Este de neînțeles. Dacă te declari republican, cum ai putea deplânge o abdicare? În fond, abdicarea în favoarea republicii ar trebui să fie o zi pe care republicanii s-o sărbătorească în fiecare an. De ce n-o fac? Doar pentru că în urma zilei de 30 decembrie 1947 s-a instaurat Republica Populară Romînă? Logic ar fi, pentru un republican cu convingeri ferme, să se aplaude gestul abdicării, ca un ultim moment de luciditate, în care regele și-a dat seama că instituția pe care o reprezenta este falimentară. Dar nu, republicanii dâmbovițeni pretind o zi de doliu, de rușine națională. Cum e posibil așa ceva? Prin ce contorsionare a minții se poate obține o asemenea acuză? Răspunsul este unul foarte simplu: în România nu există republicani autentici, ci doar interese politice care propagă mesaje tipic securiste, niște biete sofisme străvezii.

Mai mult, majoritatea celor care denunță monarhia și se pretind republicani se declară a fi oameni cu orientare politică de dreapta. E foarte adevărat și că mulți dintre acești filosofi ai dreptei sunt angajați la stat, atârnând de o leafă bugetară, departe de orice antreprenoriat. În România de dinainte de război, singurii republicani erau comuniștii, social-democrații sau, în urma conflictelor violente cu regele Carol II, au devenit contestatari și legionarii. Cu alte cuvinte, tradiția republicană din țara noastră este ori de stânga, ori extremistă. Nici o legătură cu dreapta. Un motiv în plus să identificăm mentalitățile profund comuniste din gândirea acestor așa ziși oameni de dreapta cu convingeri republicane din România. Un exemplu mai mult decât clar despre receptarea incorectă principiilor politice este identificarea politicilor de austeritate ca măsuri tipice de drepta. Nimic mai fals, ultimul mare susținător al austerității a fost Nicolae Ceaușescu, imposibil de asociat cu dreapta. Apoi, cum să te declari “de dreapta”, în continuare anticomunist (pentru că ai condamnat drept ilegal regimul comunist din România) dar să susții că Republica Populară Romînă ar fi alternativa corectă la monarhie?

Acest grup al oamenilor autoproclamați drept "autentic de dreapta" îl consideră lider natural al lor pe președintele Traian Băsescu. Și el se declară în orice ocazie ca fiind un om "de dreapta". Dincolo de realizările sau eșecurile sale, un lucru este sigur: abilitatea sa de politician a depășit orice record anterior numai și dacă ne aducem aminte de campaniile electorale câștigate în ciuda prognozelor nefoavorabile sau chiar foarte nefavorabile, sau de evitarea demiterii în urma a două referendum-uri. Această abilitate ieșită din comun a produs și efecte neașteptate. Unul dintre ele este acela că toți românii au înțeles cât de importantă este Constituția și cât de prost a fost întocmită legea fundamentală după 1989. Președintele a interpretat și a forțat limitele Constituției de atât de multe ori încât azi, articolele acesteia par să-și fi pierdut semnificația. E și asta o realizare! Pentru că azi a devenit evident că această Constituție trebuie schimbată cu una nouă, care să nu mai permită atâta flexibilitate. O bună ocazie de a se rediscuta dacă articolul 1, paragraful 2 (Forma de guvernământ a statului român este republica.) mai trebuie menținut sau nu.

Cu alte cuvinte, ce-ar fi mai bine să avem, un rege sau un președinte? Din păcate, istoria ultimilor 8-9 ani ne-a învățat multe lucruri de care nu cred că aveam prea multă nevoie, în ceea ce privește ce ar trebui să facă sau să nu facă cea mai importantă funcție din stat. Privind această perioadă de 8-9 ani, care se va extinde fără probleme la un deceniu, putem afirma cu certitudine că un un rege NU ar face o serie de acțiuni, pe care ultimul președinte al României le-a întreprins cu seninătate.

1. Este greu de imaginat o întâlnire între regele Mihai I și un patron de club de fotbal la un șpriț într-o cârciumă. Chiar dacă regele este un mare automobilist, nu mi-l pot imagina nici o clipă îndepărtând gărzile de corp și apoi urcându-se băut la volan și întreținându-se amical cu niște băieți din presă. Vă puteți imagina așa ceva? Nu numai regele Mihai, dar orice monarh din Europa? Regele Juan Carlos al Spaniei este amator de fotbal, dar nu-l pot vedea fraternizând într-o bodegă la o tequila cu președintele lui Real Madrid.
2. Este imposibil, de data asta nu trebuie să facem nici un efort de imaginație, ca regele Mihai să poată vorbi degajat și zâmbitor despre "partidul meu preferat". Un rege nu provine dintr-un partid, și chiar dacă ar avea vreo simpatie umană față de membrii vreunui partid, nu și-a manifesta această simpatie în plan politic. A spus vreodată regina Angliei că partidul laburist ar fi partidul ei de suflet?
3. Este imposibil ca regele Mihai să apară la TV cu o jachețică fără mâneci și să se despartă de vreun partid de suflet pentru că nu i-a votat protejata sa la conducerea acelui partid. S-a pomenit undeva în vreo monarhie așa ceva? În Belgia? În Olanda? Oriunde în vreo monarhie din Europa? Nu. Nu s-a întâmplat. Nu se va întâmpla. În România, un președinte poate să facă asta.
4. Este imposibil ca regele Mihai să anunțe România că își construiește un partid, pornind de la o fundație, de la un ONG cu care peste câteva zile se va întâlni din nou la cârciumă. Nu reiau argumentele de mai sus, e aceeași logică a bunului simț
5. Este imposibil, în suma celor scrise mai sus, ca un rege să se declare de dreapta sau de stânga, susținând prin asta un partid sau altul. Un rege nu poate fi decât al tuturor. Așa cum, în teorie ar trebui să fie și un președinte, iar în cazul României nici un președinte nu a reușit să se detașeze de partidul din care a provenit, poate cu excepția lui Emil Constantinescu.
6. Este imposibil să auzi din gura regelui Mihai cuvintele "țigancă împuțită", sau “măi animalule!” nu numai pentru că el nu s-ar pune într-o situație în care să se simtă agasat de presă după o baie de mulțime într-un supermarket, ci, mai ales, pentru că toți cetățenii României sunt priviți la fel de către monarh, indiferent de etnie. Drept urmare, nici un cetățean nu ar putea fi catalogat cu vreun apelativ care să facă trimitere în mod peiorativ la vreo altă etnie. De aceea familia regală este înscrisă la Yad Vashem, iar politicienii români, nu. Și familia regală britanică este vânată de paparazzi, dar regina Angliei nu va fi niciodată expusă că a smuls vreun telefon mobil din mâna unui ziarist și apoi să fi cochetat cu expresii de tipul "You saw that bitch? Fucking nigger...". Sau cumva credeți că ar fi posibil să vă distrați atât de tare cu BBC?
7. Un rege va transmite întotdeauna un mesaj de solidaritate și de empatie către cetățeni. Asta ar trebui să facă și un președinte. Pe cale de consecință, având în vedere că regele nu se ocupă de economie, un anunț de tăieri de salarii și de slujbe îl va face întotdeauna primul ministru într-o monarhie. De aceea a devenit celebră (nu numai) pentru austeritate premierul Margaret Thatcher și nu regina Elisabeth II. Sau vă imaginați cumva că regina ar fi calculat șansele electorale ale conservatorilor și ar fi negociat cu premierul cine să-și asume anunțul politicilor de austeritate?
8. Regele Mihai, vă asigur, nu va apare niciodată la un talk show, ca să-și dea cu părerea despre un lider al opoziției, chicotind în timp ce îl etichetează drept o "maimuțică (sic!) care face frumos" ca să placă în fața liderilor simbolici ai vreunui partid. Nici nu va eticheta pe vreun ministru de Justiție drept "o catastrofă" doar pentru că nu a acceptat un compromis propus de el. Nu va explica niciodată că nu vorbește cu un politician al cărui nume nu și-l amintește, dar e vorba de “ăla mic, cu capu’ mare”. O fi vreun precedent, să zicem în cazul Suediei? Nu prea cred.
9. Îmi este imposibil să-mi imaginez chiar și o banală discuție despre cum se bea whisky, cu patru cuburi de gheață, la OTV, în cazul Regelui Mihai.
10. În fine, cel mai important, un rege, oricare ar fi el, într-o monarhie constituțională, nu are calcule electorale, nu depinde de partide, nu-și calculează mandate, nu are de ce să influențeze viața politică ci doar statul, prin vegherea democrației."

10 Mai - Ziua Independentei, pe agenda publica

Ma bucur ca Antonescu a corectat, chiar si in ceasul al 13-lea, marea gafa pe care o facuse salutand ziua de 9 mai ca Zi a Independentei. Interventia lui Radu Zlati i-a facut numai deservicii presedintelui Senatului. 

Incercand sa il scuze, invocand decrete bolsevice pe care acesta chipurile le-ar respecta, atacand in stanga si in dreapta pe cei care doreau doar respectarea adevarului istoric, reusise aproape sa il aduca pe liderul PNL acolo unde nici fesenistii nu au avut curajul sa intre. Intr-o fundatura istorica cu iz pestilential. Avertizat ca nu exista nicio lege care proclama Independenta, deputatul PNL a spus:  

Radu Zlati: "Legea inexistenta este Decretul nr. 285, publicat in 16 oct. 1948"

Trecand peste faptul ca un deputat pare ca nu cunoaste diferenta dintre o lege in vigoare si un decret comunist, da, nici fesenistii nu au indraznit in 23 de ani sa invoce acest decret. Este si motivul pentru care s-au ferit ca dracu' de tamaie atat de Ziua de 10 Mai, dar si de ziua de... 9 mai, neimpusa legal ca sarbatoare nationala niciodata. Era si greu, dupa ce 70 de ani fusese sarbatorita ziua de 10 Mai, iar Carol I fusese de drept arhitectul Independentei. 

De asemenea, ma bucur ca tema aceasta legata de 10 Mai, pe care noi, cei de la Clubul Bloggerilor Liberali, o tocam zi de zi de cel putin un an, a ajuns pe agenda publica. Acum vorbesc de ea si penelistii dar si... udemeristii: 

Kelemen Hunor: "Aş susţine iniţiativa potrivit căreia 10 mai să fie zi naţională"

E o prima victorie. Un prim pas important. Asteptam ca initiativa legislativa sa fie cat mai repede scrisa si votata. 

Sa coabitati bine!

Dupa cum observam din poza de mai jos, coabitarea merge foarte bine in toata tara. Basescu e in turneu prin fiefurile USL. Mai jos, in poza, prezidentul se afla la un pahar de plastic (probabil) cu palinca, alaturi de presedintele CJ Satu Mare, penelistul Adrian Stef (cumnat cu Ovidiu Silaghi) si primarul pesedist din comuna Certeze. Pare exact in mediul lui. 

Foto: Stela Tudor.

Antonescu respecta "legea" Pauker-Georgescu?

Nu as fi scris nimic despre declaratia lui Antonescu legata de ziua de 9 mai. Atata timp cat am considerat-o o gafa. Istoric sau nu, monarhist sau nu, sef al Senatului sau nu, omul mai poate sa mai si greseasca. Insa atunci cand insisti sa iti si justifici declaratia aberanta cu alte minciuni si aberatii, ba chiar dai lectii altora, merita sa fii taxat. 

Despre ce e vorba? Iata cum justifica prietenul si consilierul lui Antonescu, deputatul Radu Zlati, monarhist declarat, faptul ca Antonescu respecta cu sfintenie ziua de 9 mai ca zi a Independentei Romaniei. Il citez: "În altă ordine de idei țin să vă readuc în minte că, conform unei legi deocamdată în vigoare, 9 Mai este Ziua Independenței. Până când colegii parlamentari nu îmi vor vota inițiativa legislativă conform căreia 10 Mai va lua locul lui 9 Mai, Antonescu, al doilea om în stat, este ținut să respecte legile țării așa cum sunt ele."

Va aduc la cunostinta tuturor pe aceasta cale, deci si presedintelui Senatului si bunului sau prieten parlamentar si profesor de istorie Zlati, ca Romania nu are inca o lege care sa proclame Ziua Independentei. Exista doar, asa cum explica Ioan-Luca Vlad, avocatul Casei Regale, pe blogul Principelui Radu, un Regulament Militar, ramas cine mai stie de cand, in care printre alte Sarbatori Nationale e pomenita si data de 9 mai. Insa un regulament, fie el militar sau nu, nu este o lege. 

Dar daca nu respecta o lege scrisa, poate ca seful Senatului si al PNL respecta o lege nescrisa. Sa fie oare "legea" Pauker-Georgescu? 

"Tov. Ana (Pauker): ”Ziua independentei trebuie sa fie serios organizata, altfel dusmanii vor face din 10 Mai ziua independentei.”
Tov. Teohari (Georgescu): ”Sunt de acord. La anul va trebui sa prevedem în calendar toate lipsurile si sa stabilim exact sarbatorile legale. De exemplu 9 Mai este si ziua victoriei asupra fascismului si ziua independentei si ziua eroilor.”

(Arhivele Militare Române, fond microfilme, rola AS 1 207, c. 4-5)

10 Mai este Ziua Independentei Romaniei

La 9 mai 1877, dupa o interpelare a deputatului Nicolae Fleva privind situatia tarii, ministrul de externe de atunci, Mihail Kogalniceanu, rosteste un amplu discurs, menit a tempera spiritele tuturor celor care voiau sa proclame independenta Romaniei, asa cum spunea chiar el, cu "o ora mai inainte". Mesajul era de prudenta. 

Dupa votul in Camerele reunite care s-a intins pana tarziu in noapte, a doua zi, pe 10 Mai, are loc ceremonia oficiala de Proclamare a Independentei. Carol I promulga legea si proclama Independenta de Stat a Romaniei.
 
In perioada comunista, dar si dupa, cu efecte dupa cum se observa pana in ziua de azi, pentru a masca legatura cu Monarhia a acestei zile s-a insistat sa se serbeze data de 9 mai, cea a discursului lui Kogalniceanu, ca fiind ziua proclamarii independentei. Da, pe 9 mai s-a rostit un discurs politic memorabil, insa nu o proclamatie, ci un raspuns la o interpelare in Parlament. Cateva fraze ale lui Kogalniceanu scoase din context au fost folosite pentru a se acredita aceasta idee si a marca data de 9 mai.  

Dupa cum spuneam, adevarul istoric ne spune ca proclamarea oficiala a Independentei de Stat a avut loc pe 10 Mai.  Trebuie subliniat ca in niciun stat legile si actele de o astfel de importanta nu sunt valabile pana nu sunt semnate de suveran sau presedinte. Nici in cele mai parlamentare dintre republici. Iar in cazul de fata Parlamentul si Regele au stabilit cat se poate de oficial un cadru ceremonial pentru semnare.  Pe 10 Mai! 

Sigur, 10 Mai reprezenta si data in care Carol I fusese proclamat domnitor al Romaniei in 1866. Zi cu tripla semnificatie istorica, 10 Mai este de asemenea si ziua in care Carol I era incoronat ca Rege,  la 1881, dupa ce in prealabil, la 14 martie 1881, Parlamentul a votat ca Romania sa devina regat. 

Da, e o data care inca da frisoane unora. Insa noi, cei care nu ne temem de ea, o vom sarbatori cum se cuvine din nou azi, in Piata Palatului Regal si oriunde in tara. 

Foto: Mircea Morar 

Hristos a înviat!

 Sărbătoarea Învierii Domnului să vă aducă în suflete Lumină, Încredere și Speranță!